Pânʼ să dea prima zăpadă sus, pe Transalpina, către pasul Urdele, soarele zănatec și aspru al toamnei ține „la piept” peisaje ce par pogorâte din tablourile lui Grigorescu ori din legendele neasemuite ale neamului ăstuia…
Pajiștile alpine sunt doldoara de mioare, de „câni” și oieri ce țin cu încăpățânare tradiția transhumanței. Și da, totul aici pare o poveste.
Și nu te saturi să privești, să te bucuri…
Foto: Gerd Deeken
